"Jos Bălsescu". Cine-i Bălsescu?

Dacă doi îţi spun că eşti beat, te duci şi te culci. Dar ce ar trebui să faci când o ţară zbiară la tine? Nu vreau să mă bag în discuţii politice, că aşa mă păleşte o scârbă şi-o lehamite când vine vorba de dânsa de-mi vine să ronţăi zece lămâi ca să-mi calmez greţurile, dar n-am cum să trec pe lângă aşa valuri de proteste ca şi când n-ar fi. Nu contează dacă sunt din Piaţa Universităţii, Cluj, Constanţa sau Baia de Arieş, unde a protestat şi mai protestează doar un singur om, contează că sunt. Şi, la urma-urmei, asta nu-i politică, e o stare a unei naţiuni.

Mereu am apreciat populaţiile din alte ţări care au ieşit pe străzi pentru a-şi exprima nemulţumirile sau pentru a schimba regimul. Greci, francezi, egipteni, nu contează – oamenilor nu le-a convenit, au ieşit şi au protestat. Paşnic sau nu, au protestat şi au obţinut ceva, au schimbat ceva.

La noi… Azi un protest, mâine un protest, poimaine altul, peste zece zile altul şi tot aşa zile-n şir şi… nimic. Între timp, hienele din tabăra rozalie (că dracu’ mai ştie ce culori au ăştia) au simţit mirosul de hoit al puterii şi s-au repezit imediat să-şi înfigă ghearele şi colţii. Că, şi-au spus ei, “acum e momentul!”. Chiar şi aşa, tot nimic, însă protestele continuă. Extrem de caraghios a fost Ludovic Orban, care a “coborât” de două ori în mulţime şi tot la fel de repede a “urcat” huiduit cu îmbrânceli şi miruit cu flegme în ceafă. Nu înţeleg… Se aştepta ca cineva să se bucure că-l vede şi să-l pupe părinteşte pe frunte?

Revenind. Eu, din câte ştiu, când vine vorba de un stat democratic, puterea se supune cerinţelor poporului. Dacă poporul zice “PLEACĂ!”, păi îţi faci bocceluţa, îţi iei piticul de pe raft, blonda din şifonier şi te duci, dar te duci tare şi nu te mai uiţi îndărăt, pentru că e posibil ca o flegmă rătăcită să-ţi buşească şi ochiul ăla bun pe care-l mai ai. Dar, dacă ţi se spune azi să pleci, maine şi poimaine la fel, iar tu nu te conformezi, ba mai mult faci pe surdu’, carevasăzică cică eşti dictator.

Istoria ne-a învăţat că nu-i de şagă atunci când românului i se pune pata şi tot ea ne-a învăţat că pentru dictatori există un zid şi patru-cinci speriaţi care ştiu să apese pe un trăgaci. Dar, să fim serioşi, n-o să se ajungă iar acolo. Însă întrebarea mirobolantă este: unde pana lui Tudor o să se ajungă?

Acum serios. Să zicem, prin absurd, că omul pleacă şi se fac anticipate. Pe cine votăm, pe cine punem în locul lui? Eu, personal, am stat şi m-am gândit pe cine aş putea să votez dacă mâine se fac alegeri. Din păcate, concluzia a fost tristă – pe nimeni. Poate, într-un final, s-o găsi unul care să mă convingă, dar până atunci, vă zic, nu-i a bună şi am sentimentul că nu sunt singurul care crede asta.

Până una-alta, la Ştirile PROTV, imediat după o ştire despre proteste în care oamenii îşi vărsau amarul, este prezentată o ştire în care ni se spune că “cea mai râvnită femeie din România”, Nicoleta Luciu şi-a pus silicoane şi că acum are sânii mai grei cu un kilogram. Aşa, ca fapt divers.