de Costi GABOR

Aceiași torționari politici s-au reprofilat constrânși de legile unei comunități europene și nu mai dau cu parul. Dau cu vorba, sau mai bine spus cu gura. Mizeria națională cu nume de cetățean “Ioan Rus” a lovit cu palmă grea copiii celor care au plecat să fie remunerați decent pe muncă grea.

Atât produce mama, “curva” aia despre care Rus a spus că stă pe banii lui tata în țară ca să crească un golan ca mine.

A lovit copiii ai căror părinți au fugit de răul pe care colegii lui de breaslă l-au făcut societății. A lovit în familiile persecutate economic și psihic de mafia politică românească. A lovit golanii care l-au scuipat pe Ponta pe buletin. Pe buletinul de vot. A lovit golanii urmând modelul iliescian, dar… țeapă! Golanii au ripostat cu instrumente pe care nu le aveau în ’90.

Din banii pe care tata îi muncește ca tâmplar într-o țară europeană notorie pentru războiul dus contra mafiei am achitat taxele la zi la o universitate de stat. Mama e bolnavă și nu poate munci iar pensia pe caz de boală din ultimele două decenii ar acoperi doar jumătate din gigacaloria lui Mazăre. Atât produce mama, “curva” aia despre care Rus a spus că stă pe banii lui tata în țară ca să crească un golan ca mine.

Mă uitam în gol când l-am auzit la radio, într-o preluare de pe tv cand a spus despre tata, despre mama și despre mine.

Am făcut facultatea și am două job-uri în domeniul absolvit pentru că surpaviețuirea ar fi grea altfel iar salariile sunt ciupite cu toporul de guvernanți și de amantele și familiile lor. Banii folosiți în interesul comunității sunt neinteresanți pentru ei, România fiind codașă la implementarea proiectelor mari cu fonduri europene. Dacă lor nu le iese nimic, noi de ce să mâncăm? Așadar… un vechi torționar politic își poate permite să umilească milioane de familii ale celor care îl plătesc. Pe undeva logica a dat greș, iar Aristotel se răsucește în mormânt văzând cum societatea românească îi batjocorește știința.

Frustrarea mea se mărește considerabil gândindu-mă la faptul că Rus nu s-a legat și de bunică-mea. Javra e versată, a știut că bunica a votat partidul lui cândva, ca milioane alte bunici. Mă uitam în gol când l-am auzit la radio, într-o preluare de pe tv cand a spus despre tata, despre mama și despre mine. Mă uitam în gol, în jos, timp de câteva secunde si nu-mi venea a crede ce a spus. Și cu câtă naturalețe a facut-o. Atunci am ridicat capul și m-am văzut în geamul mașinii – golanul ăla detestat de miniștri. Ca o bombă cu hidrogen, cugetarea, întrebarea sau frustrarea, numiți-o cum vreți, a căzut: “Bă, tu îți dai seama cum ne privesc pe noi politicienii ăștia care ne conduc acum? Îți dai seama?” Revolta mea s-a reorientat apoi către cei care nu m-au înțeles și mi-au spus că javra și-a dat demisia și că ce mai vreau eu acum, să-l spânzurăm în public? Nu, spun eu – să-i retragem cetățenia!