Organizatorii editiei din acest an a Romanian Music Awards si-au dorit ca show-ul sa fie unul grandios. Gala RMA 2011 de la Brasov a durat nu mai putin de opt ore, timp in care s-au dat 23 de trofee si au fost sustinute 40 de mini-recitaluri, doar ca 80% dintre acestea au fost playback-uri de succes din partea cantaretilor sau a cantaretelor de pe scena. Nici nu e de mirare, pentru ca majoritatea au piese de club, iar reproducerea live suna prost asa ca mai bine canti peste negativ, te fatai mult pe scena si distragi atentia publicului cu coregrafii si balonase.
Au fost cantate multe piese in premiera si prezentate chiar cateva debuturi in industrie, insa nimic care sa starneasca acel “Waw!” din partea publicului care, la inceputul show-ului, era destul de receptiv si entuziasmat. Intr-adevar, un moment surpriza a fost aparitia pe scena a lui Sisu, care a cantat alaturi de Puya in timp ce, atat pe monitoare, cat si pe tricourile lor aparea numele La Familia.
De remarcat au fost prestatiile Innei si cea a lui Smiley. Inna a tinut sa demonstreze ca are voce si, in mare parte, a reusit. La inceputul recitalului a cantat un medley unplugged cu o serie de refrene cunoscute din repertoriul national si international. Spre deosebire de colegii sai de breasla, care numai sustinuti de un DJ cu laptop pot canta (foarte multi DJ au fost la RMA in acest an), Smiley si-a adus trupa de instrumentisti si a prestat un recital 100% live, facandu-i atat pe cei dinaintea sa, cat si pe cei care i-au urmat pe scena sa para niste amatori in ale muzicii. Bravo lui! Anda Adam nu a mai prezentat niciun flashmob, dupa cum se facuse valva. Catareata si-a facut aparitia pe scena intr-un balon de plastic si a oferit o piesa noua cu, bineinteles, un playback de zile mari.
La capitolul prezentare, Puya si Cosmina Pasarin au fost precum cilindrul pe care incerci sa-l introduci intr-o forma de cub. Vorbeau unul peste celalalt si, din lipsa de alte replici sau lucruri interesante de spus, Puya a agasat publicul cu intrebarea: “…mai sunteti aici?” Limba romana s-a imbinat cu limba engleza intr-un amalgam de expresii ieftine, cum ar fi momentul cand Cosmina l-a felicitat pe Puya pentru premiul castigat. “Bravo! Give me five. Yeah! We did it again!” Nici cantaretii care au urcat pe scena nu au fost mai originali in comunicarea cu publicul, cuvantul serii fiind: galagie. “Faceti putina galagie, Brasov!?”, “Sa facem galagieeee!”, “Vreau s-aud galagie”, “Cata galagie puteti sa faceti!?” sunt doar cateva dintre indemnurile galagioase adresate celor prezenti. Din cand in cand se mai gasea si cineva care sa-i intrebe pe oameni: “Ati adormit!?”, si pe buna dreptate, pentru ca spectacolul devenise repetitiv, lung si plictisitor.
Premii s-au dat multe. Foarte multe. Ar fi fost placut daca si microfoanele celor care le prezentau ar fi functionat cum trebuie si daca cineva i-ar fi instruit pe cei care prezinta sa incerce sa vorbeasca pe rand si sa nu uite de anuntarea nominalizarilor, cum s-a intamplat in cazul prezentarii celui mai bun hip-hop. Nu stim daca a fost pura conincidenta sau nu, insa statuetele RMA au semanat izbitor de mult cu sigla prmovata de emisiunea PRO TV-ului, Vocea Romaniei. Lista completa a castigatorilor o puteti vedea aici.
In alta ordine de idei, RMA 2011 a incercat sa se ridice la nivelul unei decernari de premii asa cum vedem la “vecinii” din occident, mai ales ca multi dintre artistii de la noi incearca din rasputeri sa-i imite pe ai lor, sa cante ca ai lor si sa aiba atitudinea unor mari vedete ca ale lor. Apropo, de ce un eveniment desfasurat in Romania, prin care se doreste recunoasterea unor merite ale unor artisti romani, este denumit in limba engleza? Batrana Piata Sfatului din Brasov, unde odinioara Cerbul de Aur ne mai dadea acel dram de mandrie ca avem parte de o recunoastere artistica internationala, a vazut ce-i lipseste industriei muzicale de astazi: muzica.