În cadrul programului Europa Cinemas, Cityplex vă invită vineri, 20 iunie 2014, ora 21:15, la Tomis Mall, etaj 4, sala 4, să vizionați spectacolul „Lindenfeld, o poveste de dragoste”, în regia lui Radu Gabrea.
Scenariul este semnat de Adrian Lustig (“Funeralii fericite”, “Puzzle”, “Minte-mă frumos”, “Ultimul corupt din România”, “Poker”, “Nunta mută”) şi porneşte de la romanul “Lindenfeld” (Polirom, 2005), al scriitorului Ioan. T. Morar.
Filmul îşi propune să spună publicului de azi o poveste de dragoste care are loc în satul Lindenfeld (în Munţii Semenic, lângă Caransebeş), într-un context cu referinţe istorice certe – deportarea şvabilor în Siberia de regimul comunist, după Al Doilea Război Mondial.
Tarif: 10 RON 2 BILETE
DESPRE FILM
În Frankfurt-ul anului 2005, Ulrich (Ulli) Winkler, preşedintele unei mari companii (personaj principal interpretat de Victor Rebengiuc, aflat la prima colaborare cu Radu Gabrea), vede la televizor un reportaj despre un fost sat săsesc din Banat, astăzi abandonat. Acesta este Lindenfeld, în care Ulli se născuse şi trăise pînă în 1945, cînd cei mai mulţi membri ai comunităţii (inclusiv părinţii săi şi iubita sa de atunci, Helga) au fost deportaţi în lagărele sovietice; asistăm la dramaticul eveniment într-un flashback care trece rapid de la idilic, cînd în prim-plan este jocul celor doi îndrăgostiţi, la sadic şi grotesc, cînd în cadru pătrund grobienii reprezentanţi ai noii puteri, impuse de la Răsărit.
În prezentul acţiunii, la şase decenii după ce a fugit în Germania şi a început să facă avere, străduindu-se să-şi şteargă din memorie legăturile sale cu România, Ulli este puternic marcat de imaginile văzute şi de reîntîlnirea accidentală cu o fostă consăteană, care îl anunţă că Helga trăieşte, aşa că decide ca, împreună cu Boris, vechiul său servitor şi prieten credincios, să plece în secret la Lindenfeld. Acolo o regăseşte pe iubita sa din cruda tinereţe (interpretată la maturitate de Victoria Cociaş), care îi relatează, cu un umor foarte amar, ororile prin care au trecut locuitorii satului de odinioară: unii au murit de foame şi de frig în lagăr (precum părinţii ei), în timp ce alţii au apucat eliberarea din 1950, pentru a se întoarce acasă şi a fi deportaţi din nou, de data asta în Bărăgan, unde şi-au găsit sfîrşitul (precum părinţii lui).