Ea – tânără piţipoancă educată de găinile ţinute în coteţul din spatele casei şi pe ogoarele cu porumb de pe câmpiile Dobrogei. El – cocalar ajuns la 33-35 de ani, însă dezvoltat în ultimii trei ani într-un orăşel de la marginea Fiorenzei.

Amândoi se ţin de mână şi defilează prin mall: el cu mers legănat, capul uşor lăsat pe spate, plescăind ciungă, cu palmele deschise şi cu braţele vizibil depărtate de corp, iar ea ţopăind zgomotos şi ferm pe tocurile unor cizme negre ce acoperă genunchiul, cu o fusta albă ce se chinuie din răsputeri să-i acopere bucile plus un tricou negru decoltat ce lasă să se vadă bretelele sutienului şi lanţul din aur revărsat între sânii bronzaţi la solar.

Ajung parcă dezorientaţi în zona fast-food-urilor şi se opresc într-un punct de unde pot observa mai bine locul unde este cea mai întinsă coadă de înfometaţi. El, uşor nerabdător şi cu impresiile unui om de afaceri presat de timp, se uita la ceas şi da ochii pe spate, dar atent sa nu fie observat de ea. Se mângâie uşor pe burta învelită de un bluzon mulat şi se preface că ar fi atent la indicaţiile ei. Ea întinde braţul şi indică cu varful unghiei false, pe care este pictat tot poporul chinez, locul de unde ar trebui ca el să-i procure hrana.

Hotărâţi şi într-un mod civilizat, amândoi se aşează la capătul rândului de la McDonald’s. El se face că priveşte atent tavanul şi decide ca l-ar putea observa mai bine dacă ar avea ceva care să-i stimuleze imaginaţia. Bagă mâna în buzunar şi scoate un mănunchi de chei pe care începe sa le zdrăngăne, nu foarte zgomotos, precum nişte castagnete. Ea, deja vizibil plictisită, bate uşor dintr-un picior şi bagă mâna în geanta din piele, mare cât o sacoşă cu ajutoare pentru sinistraţi, de unde-şi scoate iPhone-ul pe care-l duce cât mai aproape de ochi şi începe să-l mângâie suav pe display.

Dupa aproape zece minute, ajung la casă şi se holbează la meniuri ca şi când le-ar vedea pentru prima dată, în ciuda casierului amabil, caruia deja i-a pierit zâmbetul fals din cauza nehotărârii celor doi muşterii. Devin un pic agitaţi şi între ei pare să existe o discuţie contradictorie. Ea se enervează şi se retrage, iar el, hotărât, îi face repede semn tânărului să-i aduca comanda. Duduia se întoarce cu spatele şi păşeşte încet în direcţia mea, iar el, ţinând în mană punga din hartie cu de-ale gurii, o ajunge repede din urmă.

O apucă de braţ şi amândoi grăbesc pasul, ea ţinând capul uşor aplecat în faţă. „Nu fii, mă, proastă… Ţi-am zis că ăştia aici n-are ciorbă de-aia cum am luat noi în Italia…“, s-a răstit el. Tânăra a replicat ceva piţigăiat, se îndepartaseră de mine şi urechile nu mai captau conversaţia lor, însă el gesticula impunător în dreptul ei pe măsură ce se îndreptau, probabil, spre ieşire.

Concluzie. Cei de la McDonald’s ar trebui să ia în considerare introducerea în meniu a unui nou produs – McCiorbă, spre exemplu. Pentru că, iată, lipsa lui a generat o discuţie extrem de aprinsă în interiorul unui cuplu, care iniţial părea… perfect.