Ce ţi-e şi cu lifestyle-ul ăsta de zi cu zi… câtă muncă, câtă abnegaţie şi cât consum de energie – să ţii minte unde, ce, când şi cum – pentru marea mulţime de pseudovedete şi cartonovedete, care mai de care dornice de impactul cu sticla, cu hârtia lucioasă sau spaţiul virtual. Asta pentru că sunt invadată de atenţionări urgente pe mail (sau pe orice canal media) de mesaje  de genul: “Claudia Ghiţulescu a intrat la apa. La propriu!” sau “Aşa-zisa româncă a lui Enrique Iglesias, Liliana Pintilei, a fost la un pas de viol la vârsta de 16 ani!”. La astfel de mesaje colegul meu are aceiaşi savuroasă expresie: “Who the f…k is …..?”

Asta pentru că aceste nume rasărite ca Buruiana (alta) în mijlocul asfaltului ambiţioase şi înarmate cu o cutie craniană puternică, necesară impactului cu micul ecran, au uneori idei şi şi-au angajat PR mangeri, doar pentru ca li se inflamază  mici denivelari sub meninge din când în când. A propos, în anii’ 80, „micul ecran” era o expresie atât de uzitată încât mă săturasem, aşa cum s-au săturat omenii din ţara asta de senzaţiooooonal şi de subiecte inventate numai pentru deliciul ignoranţilor. Şi, uite aşa cum deschizi tv-ul sau internetul, dai de de toate… „câte-n lună şi în stele”… banalităţi şi bârfe cu toptanul.

Prin anii’ 80, toate noutăţile din lumea mondenă, atât câte erau, se găseau numai la cozi. Cum ce fel de cozi??? Cozile primordiale la lapte, carne, ouă, ulei, zahăr etc. Viaţa părea frumoasă dacă apucai să cumperi  mai multe deodată şi bonus, un toptan de bârfe şi bancuri. Îmi amintesc că, la un moment dat, aparuse aici la noi, la porţile Orientului, o revistă de prin Haifa  un Can Can evreiesc din care aflai cu stupoare cu cine s-a mai iubit Florin Piersic sau Angela Similea, dacă Delia Budeanu ori Sanda Ţăranu, „cea mai cunoscută crainică de la TV” are picioare şi nu e şchioapă. O minunăţie de revistă pe care o citeau gospodinele  de cel puţin 3 ori pe lună şi o reciteau până în următorul an, când mai prindeau de pe la navigatori o altă revistă, veche şi aceea, bineînţeles… Setul de „câte-n lună şi în stele” se găsea atunci  rar, nu ca acum, cu gramada băgat pe gît asemeni oricărui lucru în exces. Dar, să ne întorcem cu maşina timpului în prezent, în vremurile de aur ale internetului şi mobilului şi să nu uităm că viteza cu care se propagă informaţia atât de vitală – Doamne!!! – vieţilor noastre, precum vaccinul împotriva gripei porcine, sau invazia purtătorilor de papion doar de fason,viteza face ca uneori informaţia să o ia înaintea întâmplărilor, deci… „câte-n lună şi în stele”, atâţia bani în portofelele promotorilor.

Dacă am pomenit de Can Can, asta da emisiune. De ceva timp îmi bântuie visele D-na Ciuculete şi “ciorba de curcan”… servită în doze nelimitate printr-un imaginar tub catodic, mai bine zis prin pixeli şi culoare, cu toată familia ei veche şi nouă. Eh, vedeţi dacă stimabila multîndrăgita vocalmasterchef  (ciorba de curcan este un cântec real trăit cu intensitate de însăşi d-na Ciuculete) nu şi-a angajat PR?  Adică un expert în comunicare şi relaţii publice (ce bine sună) care să aibă grijă de imaginea dar mai ales de “bucătaria” domniei sale. Pentru că aşa e bine şi la modă… dar în curând mailul meu inundat de bârfoinformaţie se va bloca în semn de  protest. Da! Voi protesta ca alţii (doar că ştiu de ce şi pentru ce) şi… îmi voi angaja propriul PR care să trimită tuturor veşti despre… starea ficatului meu sau despre factura mea la internet. Sunt ingrijortă doar că voi fi la rândul meu blocată pentru că protestele în general născute din idealuri şi principii riscă să devină doar spaţiu de propagare a “câte-n lună şi în stele”.