ACASA » INTERVIURI » DORU OCTAVIAN DUMITRU: “În Constanţa e un public mai special, care colaborează la show”

Weekend-ul acesta, inegalabilul Doru Octavian Dumitru a stârnit hotote de râs  la Café d’Art Scena. După mai bine de două ore în care comediantul i-a avut ca parteneri de dialog şi glume pe entuziaştii spectatori, a urmat o lungă sesiune de fotografii şi autografe cu şi pentru publicul care parcă nu vroia să-şi ia rămas bun de la cel care i-a oferit atât de necesara terapie de râs. Târziu în noapte, invitatul nostru a acceptat jovial să ofere un interviu în care îl redescoperim pe comediantul şi omul Doru Octavian Dumitru.

R: Nu este pentru prima dată când vă aflaţi pe scena de la Café d’Art. Cum aţi regăsit spectatorii în această seară?

Doru Octavian Dumitru: Foarte parteneri, explozivi la râs. Încă de la început, m-am simţit atât de bine, încât nu am mai făcut prima parte, aşa cum o pregătisem şi, pur şi simplu, m-am jucat cu publicul… Ne-am jucat împreună şi mi-a făcut mare plăcere. Nu pot face asta într-un loc unde lumea nu reacţionează. Există oameni care vor doar să asculte spectacolul, dar publicul din această seară a vrut să guste tot.  Şi eu i-am gustat pe ei, şi ei pe mine, a fost ca o bătaie cu frişcă. Mi-e teamă că, până la finalul show-ului, i-am obosit pe cei din sală.

A fost un public exuberant, pe care l-am văzut că oboseşte râzând, ceea ce m-a făcut să mă simt foarte bine, ca de fiecare dată aici. În Constanţa e un public mai special, care colaborează la show, cu care mă pot juca. Ei vin la spectacol şi arată tot ce e mai copilăresc din ei. Este extraordinar. Aşa i-am prins din 1987-1988, până acum.

R: În ce masură s-au schimbat spectacolele dvs. în funcţie de cerinţele şi gustul publicului?

D.O.D.: Nu cred că publicul are cerinţe, mai degrabă vine după tine dacă eşti mereu nou şi reuşeşti să îi faci să râdă. Până acum, m-a ajutat Dumnezeu să îmi păstrez publicul. Am grăsime, sare şi dulceaţă care sunt foarte sănătoase pentru corp, atunci când este vorba de glume. Spre deosebire de celelalte, care, consumate în exces, dăunează grav sănătăţii (râde).

R: Care este cel mai frumos moment pe care l-aţi trăit pe scenă?

D.O.D.: Toate momentele sunt frumoase, pentru că în clipa în care lumea râde, mă simt foarte bine pe scenă.

R: Cum iau naştere spectacolele dvs.?

D.O.D.: Dintr-o noapte târzie, când îmi vine în minte un titlu, un monolog, sau o replică. De acolo, o întreagă uzină se desfăşoară, e un municipiu care începe să lucreze. Se petrec foarte multe lucruri: documentare, scris, rescris, pus în pagină, costume…

R: Cât trăieşte un spectacol?

D.O.D.: Un show trăieşte atât timp cât îl gustă publicul. Nu mai renunţ la un spectacol atât de uşor ca înainte. Acum, un show se poate recrea, pur şi simplu. Pot veni oameni care l-au văzut cu câteva reprezentaţii în urmă şi să vadă altceva. Asta nu înseamnă că ţin un spectacol la nesfârşit. La un moment dat, vine premiera. În acest moment, am un spectacol în premieră, este scris şi urmează să îl pun în scenă.

R: Promiteţi să îl aduceţi cât de curând şi la Café d’Art?

D.O.D.: Da, este ceva foarte frumos.

R: Ce schimbări au apărut în ultima vreme în cariera dvs. şi ce factori le-au generat?

D.O.D.: Am spus că o perioadă mă opresc de la a mai juca pe scenă. Pe 5 decembrie, anul trecut, a fost ultimul spectacol, la Sala Palatului. Dar am continuat să duc show-urile în cluburi, pentru că în astfel de locaţii lumea vrea să râdă, vine cu un scop. Mai departe, sunt rechinii, hienele care te vor la televiziune şi părerea mea este că toată această degradare culturală în care am ajuns este cauzată, în mare parte, de televiziuni. Dacă pui toată spuma „râncedă” de pe stradă pe ecran, lucrurile iau o asemenea turnură. Nu am vrut să fiu părtaş cu ei.

R: Cum îl descrieţi pe comediantul Doru Octavian Dumitru, în câteva cuvinte?

D.O.D.: Un tip care, pur şi simplu, nu vrea să se lase, căruia îi face plăcere ceea ce face. E disperat după scenă, îi place teribil să vadă lumea râzând şi, în acel moment, nu îl mai poţi stăpâni.

R: Dar omul Doru Octavian Dumitru, cum este?

D.O.D.: Am observat că îmi pasă foarte mult de ceilalţi, poate că datorită faptului că am început cu spectacolele de comedie. Am intrat şi într-un business în care chiar mă ocup de aşa ceva, îmi pasă de ceilalţi… şi dacă lor le reuşeşte ceea ce eu le arăt, înseamnă că ţelul meu a fost atins.

R: Aveţi discipoli, tineri care vor să facă stand-up şi vin la dvs. pentru a deprinde această tehnică?

D.O.D.: Este adevărat că show-urile de stand-up au înflorit în ultima perioadă şi au fost câţiva care m-au întrebat cum să lucreze la un material curat. Le-am spus că îi voi ajuta.

R: Ce înseamnă  „un material curat”?

D.O.D: Fără prostii, fără vulgarităţi.

R: Nu în ultimul rând, vă rugăm să adresaţi un mesaj publicului de la Café d’Art.

D.O.D.: Rămâneţi exuberanţi, pentru că se pare că aici este un loc cu energie pozitivă. Mi-am făcut un obicei ca după spectacol să privesc sala care a rămas goală. În momentul în care lumea a plecat şi râsetele s-au împrăştiat, vezi cât de fără noimă e o încăpere fără oameni. Fără viaţă, nimic nu există. Însă, la Café d’Art este numai viaţă!

Interviu realizat de Cristina LAZĂR

Fotografii realizate de urbanfever.ro

Login

Lost your password?