Pe la orele prânzului intru pe porţile Mec-ului şi mă duc cu a cinciea către zâmbăreţii de dincolo de tejghea ca să-mi procur aghiasma – lungă, fără lapte. M-am blocat ca în trafic pentru că, fiind prânz, mai avură şi alţii goluri în stomac şi şi-au spus ei: „Ce ar merge un Mec!“. Deci erau cozi la toate cele patru case. Şi cum şedeam eu cuminţel, aşteptând clasicul “Bună ziua! Cu ce vă servim?”, porţile templului se deschid şi îşi fac intrarea mami, tati şi rodul iubirii lor – o fetiţă cam de cinci – şase anişori şi vreo 40 de kile de grăsime.

Pentru că, de cele mai multe ori, gândurile răutăcioase sunt primele ce răsar la astfel de privelişti, uitându-mă la sufleţelul lor exagerat de durduliu îmi zic: „Clar. Au rostogolit-o până aici“. După câteva secunde de când tati s-a instalat la un rând, gingăşia n-a mai rezistat tentaţiilor oferite de pozele de pe panourile cu meniuri.

Agăţată de mâna lu’ mami, sufleţelul a început să recite cât o ţineau fălcuţele: „Hepi Mil! Vreau Hepi Mil! Hepi Mil, mami!“. Jenată, mami îi promitea şoptit că Hepi Mil va fi. „Şi plăcintă, mami! Şi îngheţată cu căpşune!“, a continuat rodul iubirii. În acel moment, tati a făcut o greşeală monumentală. I-a spus suav micuţei că nu se poate şi una şi alta. În secunda următoare, ghici către cine erau îndreptate toate privirile din restaurant? „Da’ vreaaau îngheţată cu căpşune şi plăcintă! Să-mi iei îngheţată, auzi?!“, urla rotunjoara, roşie la faţă precum un girofar de la pompieri.

Bineînţeles că a fost şi Hepi Mil şi plăcintă şi îngheţată cu „căpşune“, iar gingăşia tare s-a mai bucurat. Şi mă gândeam eu aşa… Cât de cretin şi de inconştient poţi să fii ca părinte, încât, având un copil cu probleme de greutate vizibile şi de pe Lună, să-l aduci la Mec şi să-i satisfaci toate poftele? Copilul e copil, nu conştientizează că are o problemă, el pur şi simplu vrea să fie îndopat. Oricât de mult ţi-ai iubi plodul, dacă-l vezi că zi de zi se dă cu capul de perete, cum procedezi? Dai cu var în urma lui ca să ştergi urmele sau, dacă nu mai are scăpare, măcar faci un efort şi-ţi tapetezi pereţii cu burete?