ACASA » BLOG » Tu si familia ta perfecta de pe Facebook

Tu si familia ta perfecta de pe Facebook

de Andrei AMZA

Cardinal Motors

Folosesc Facebook-ul de câţiva ani, aşa cum un sculptor îşi foloseşte ciocanul şi dalta pentru a-şi face meseria. Am văzut cum a crescut, cum a evoluat şi, probabil, voi fi acolo când se va duce dracului. Am remarcat că online-ul românesc se desfăşoară şi se manifestă în proporţie de 70% pe Facebook. În timp, pe reţea au căpătat contur mai multe curente sau tipologii comportamnetale, iar unele sunt mai evidente şi mai uşor de catalogat decât altele. Spre exemplu, ai vitezomanii cocalari şi teribiliştii, care încarcă poze şi filmuleţe cu performanţele lor în materie de viteză, ai puşitimea analfabetă, ai super-creştinii cu Arsenie, Maica Precista şi toate învăţăturile lor, ai protestanţii împotriva sistemului, filozofii de tomberon – ăia care pun citate scrise greşit gramatical, casnicele proaste care dau share la ce pun filozofii de tomberon, umoriştii, narcisistele şi narcisiştii dependenţi de selfie şi lista poate continua.

Cel puţin pentru mine, în ultimul timp, a ieşit la suprafaţă o categorie ce devine chiar stridentă: cea a femeilor cu familia perfectă – familista de Facebook. Ea exista, însă acum s-a transformat într-o ambiţie din partea celor care se încadrează aici.  Am observat că, preponderent, femeile sunt cele care ţin morţiş să-şi etaleze insistent pozele ce prezintă iluzia unei vieţi perfecte şi împlinite din toate punctele de vedere. Te-ai măritat, ai dat pe goarnă un copchil… Dă-i şi trânteşte 5000 de poze pe Facebook, pentru că tu eşti prima şi singura de pe planeta asta care a reuşit o asemenea performanţă! Vă duceţi la cumpărături? Repede o poză în care ne prefacem obosiţi. Mergem la un restaurant? Poză de familie cu zâmbet mare. Noi la piscină, noi la ţară, noi pe drum, noi în maşină, pe lângă maşină, noi la joacă, înainte de somnic, după somnic ş.a.m.d. Pe lângă pozele de grup, nu lipsesc pozele individuale şi tonele de poze cu cei mici, în toate ipostazele posibile.

Am stat şi m-am gândit de ce în mintea unora se cristalizează ideea că “lumea trebuie să vadă ce viaţă supercalifragilistică am“. Şi oricâte răspunsuri complicate şi cu substraturi psihologice am căutat să găsesc, concluzia la care am ajuns este cât se poate de simplă şi uşor de înţeles: pe lângă dependenţa de Like-uri, există şi teama de a fi bârfite!

Familista de Facebok îşi face griji că la o discuţie ca între fetre, cineva ar putea deschide subiectul şi ar crede despre ea că are o viaţă nefericită. Pentru a elimina aceste suspiciuni ce mişună doar în capul ei, apelează la reţea ca să arate, prin sute şi sute de poze, că nu este deloc aşa. “Eu sunt o fericită! Ia să vezi ce poză pun acum cu bărbată-miu şi cu ăsta micu când rânjim toţi la un selfie. Status: Fun de seară în familie! Feeling loved.” De ce are aceste suspiciuni? Pentru că la rândul ei, când prinde ocazia, le bârfeşte pe altele de se crăcănează, exact pe aceleaşi considerente. Conţinutul şi activitatea de pe Facebook este reperul prin care este determinat nivelul de fericire şi împlinire al celorlalte. O fac pentru a ţine pasul cu celelalte familiste şi pentru a le oftica pe cele care încă nu au dobândit acest statut.

Cine este într-adevăr fericit şi mulţumit de viaţa pe care o are, îşi acordă timp să se bucure de ea, nu să o etaleze pe Facebook în fiecare zi a săptămânii. O poză nu descrie o stare de fapt continuă, ci doar un moment. Adică, este foarte popsibil ca după ce îşi fac un selfie rânjit şi-l aruncă pe Facebook, el să observe că ea a uitat să achite factura la gaze şi de aici să se lase cu o ceartă din urma căreia fiecare să doarmă în camere separate. Şi asta nu se vede pe Facebook. Nu se vede nici dacă el este nebun de gelozie, nici că el poate e nemulţumit de felul în care ea găteşte, nici copilul care poate în realitate este un împieliţat tembel etc. Dar, numai ce se vede pe wall este relevant şi contează, nu-i aşa?

Nu e nimic rău ca, din când în când, prietenii să mai vadă că trăieşti, că cei din jurul tău sunt bine şi că o mai puneţi şi voi de un grătar, dar nu ne mai aburi cu viaţa ta de basm. Cine mai crede în poveşti?

TE-AR PUTEA INTERESA:

Login

Lost your password?