ACASA » BLOG » România versus România

România versus România

de Andrei AMZA

Am ajuns la punctul în care, într-o discuţie cu un amic, prieten sau neam, evit sau cer imediat schimbarea subiectului atunci când în conversaţie apare o temă politică. Mai ales acum, în această perioadă, când parcă toţi vrem ca cei votaţi (sau nu) să facă ceva, indiferent de tabăra în care se află.  Noi vrem!

Am ajuns să-mi fie teamă că o persoană, pe care până la acel moment o găseam cel puţin agreabilă, ar putea să-mi devină brusc antipatică pentru că are o altă viziune sau capacitate de a înţelege cum merg lucrurile în ţara asta.

Şi problema nu este diferenţa de opinie, ci faptul că am devenit pătimaşi, că de îndată ce unul deschide gura şi e pe contră, ne asmuţim neuronii asupra lui ca şi când i-am ordona unui dulău să prindă un hoţ intrat în ogradă: “Ia-l!”. Înjurăm, deranjăm morţii mamelor şi facem trimiteri repetate în colul uterin, etichetăm dur şi succint, dăm şi luăm unfriend pe Facebook şi exersăm scuipatul cu precizie.

Nu mai suportăm înverşunarea altuia şi nici el nu o mai suportă pe a noastră. În mintea mea, eu sunt binele şi celalalt e răul. Şi ăla nu e rău pentru că are o altă părere, ci pentru că e prost şi încăpăţânat şi nu ţine cont de argumentele mele. Mi-e ciudă că nu pot să-l conving că nu are dreptate. Iar sentimentul e reciproc. Încet-încet, ne separăm şi parcă vrem să o facem. Noi vrem să fim “noi” şi ăia să fie “ăia”.

Şi ce dacă trăim în aceeaşi ţară – ne-am împărţit în tabere şi, cel puţin la nivel de dialog (deocamdată), România luptă cu România. Chiar şi cu un referendum ce ar putea să stabilească exact direcţia în care va merge ţara asta, riscul ca această luptă să nu se mai rezume doar la nivel de ceartă virtuală este destul de mare. Pentru că acum există ură. Şi nu este o ură ce creşte în tine treptat, este o ură spontană, declanşată la o deschidere de gură, la rostirea unui cuvânt, la citirea unei simple propoziţii.

Aşa şi ce-i de făcut? Cineva trebuie să lase de la el, nu? Şi cine să facă asta… Cel care şi-a luat copilul de mână şi a ieşit cu el în stradă, îngrijorat pentru viitorul pe care îl va avea în ţara asta? Cel care la rândul său este mulţumit că are 100 de lei mai mult şi acum se gândeşte că are ceva în plus pe masă într-o seară de vineri?

TE-AR PUTEA INTERESA:

Login

Lost your password?