ACASA » INTERVIURI » INTERVIU cu trupa Fără Zahăr

Fără Zahăr, însoţiţi de ceilalţi doi moldoveni de seamă ai trupei, toboşarul Alex şi basistul George, au urcat pe scena din Phoenix şi au făcut un concert  live aşa cum îi şade bine unei trupe care a obţinut un Disc de Aur pentru vânzările primului album. Bobi nu a ezitat să stârnească râsetele publicului în timpul şi în pauzele scurte dintre piese, iar Bobo a impresionat cu talentul său vocal, dar şi cu faptul că este un bun vorbitor de limbă italiană.

S-a râs şi aplaudat pe ritm la piese celebre precum Sandu, Stela, De la sate, Căţaua sau Lugu Lugu şi s-a dat din cap pe rockăreli de bun gust cum ar fi Dor di tini sau Dunitru, piesă ce efectiv a ridicat publicul de pe scaune. Sunt profesionişti, iar muzica lor sună extrem de bine. Înaintea concertului, ne-am aşezat la o masă, iar băieţii au avut răbdarea de a ne acorda un scurt interviu.

Vă aflaţi la Constanţa, pe tărâmul lui Costi Ioniţă, tatăl „la manelele“ moderne. Simţiţi vreo influenţă?

Bobi: La 400 de mii de locuitori cred că gusturile muzicale se cern foarte bine. Cine este apropiat de muzica noastră vine să ne asculte pe noi, cine vrea să-l asculte pe Costi se duce la Costi…
Bobo: Nu cred că există o influenţă vizibilă, cel puţin noi nu am observat-o până acum.

Vor dispărea vreodată manelele sau vor deveni altceva decât ceea ce sunt şi reprezintă acum?

Bobi: După părerea mea, manelele sunt în cădere liberă. Nu vor dispărea, dar sunt în cădere…
Bobo:
N-a dispărut muzica clasică, d-apăi manelele.
Bobi:
Vor rămâne să fie ascultate doar vârfurile, numele foarte cunoscute. Maneaua este un produs muzical zero din punct de vedere cultural şi facil, uşor de digerat, pentru cei fără nicio urmă de cultură muzicală, adică oameni de mare valoare, care ţin neaparat să arate treaba asta şi să moară duşmanii.
Bobo:
Genul provine dintr-o cultură, din cea populară, dar a acumulat foarte mult kitsch. Când bagi percuţie din orgă, clarinet din orgă şi tot aşa, e kitsch. Cam asta e cu maneaua. Nu intră în discuţie dacă cei care le interpretează au voce, n-au voce, calitatea lor ca oameni…
Bobi:
Maneaua era ok când era muzica aia de cârşmă, de la patru dimineaţa, când îţi aduceai aminte de toate datoriile şi îl chemai pe „greiere“ lângă tine să-ţi zică una ca să uiţi de ele.

Spuneţi-mi de ce nu v-aţi îmbogăţit până acum din muzica voastră?

Bobo: Pentru că nu cântăm pop-dance.
Bobi: Nu avem un produs foarte comercial, poate că suntem, oarecum, nişaţi.

Şi totuşi aţi supravieţuit pe piaţă. Mai aveţi şi alte surse de venit sau trăiţi din muzica voastră?

Bobo: Nu ne mai ocupăm cu nimic altceva. Da, din asta trăim.

Versurile pieselor voastre sunt foarte bine ancorate la viaţa mondenă, deşi voi nu faceţi parte din acel peisaj…

Bobi: Suntem ancoraţi şi la viaţa mondenă şi la viaţa satului. De fapt, care este viziunea? Noi ne prezentăm ca doi provinciali dintr-un oraş mic din Moldova, tot timpul neadaptaţi şi care privim realitatea dintr-o prizmă uşor deformată. Adică întotdeauna vom înţelege jumătăţi sau sferturi din ceea ce se petrece în cealaltă „lume“. Asta reflectăm în muzica noastră… Foarte multă auto-ironie şi faptul că nu suntem capabili să înţelegem această abrambureală, pentru că venim dintr-un mediu simplu şi sănătos, iar în viaţa mondenă nu ne regăsim de nicio culoare şi încercăm să găsim tot felul de explicaţii.

Ai spus de abordarea vieţii de la ţară… Cum se face că, având 60% din populaţia României formată din mediu rural, nu aveţi un succes la fel de mare în zonele din acel mediu?

Bobi: O să râzi, dar am avut concerte prin mai multe comune din ţară, iar oamenii ascultau ce cântam şi arătau unul spre celălalt: „Uite, bă, ăsta eşti tu!“. Se regăseau în piesele noastre.

Dar nu vă este teamă de anumite reacţii?

Bobi: Acolo trebuie să abordăm un pic mai altfel publicul. Eram versaţi… La un concert, dintr-un sat de lângă Paşcani, am văzut un tip care părea şmecherul satului aşa…

Da, omul cu trening nou, proaspăt întors din Italia…

Bobi: Exact. Şi am avut inspiraţia să întreb: „Cine-i cel mai bazat de aici?“ şi toţi au început să strige: „Vasilache, Vasilache…“. „Ia să te vedem, Vasilache“, zic. Vasilache a ridicat o mână şi i-am spus ceva de genul: „Vasilache se vede că eşti tare, lumea te respectă…“. După asta, Vasilache a venit lângă scenă şi nu mai lăsa pe nimeni să se apropie de noi.

Deja eraţi băieţii lui…

Bobo: Ca la puşcărie: intri, te pui bine cu şeful şi ai scăpat. Poţi să stai liniştit…
Bobi: Dar nu m-am întors cu spatele la Vasilache. Să nu se înţeleagă greşit.

De curând, ascultam una dintre piesele voastre, „Manea“, în care Bobo îl parodiază pe Pepe extraordinar… Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă astăzi aş putea spune că aţi avut, oarecum, o previziune…

Bobi: Da’ nici măcar nu era însurat la acea vreme…
Bobo: Am intuit faptul că avea un viitor luminos înainte.

Că tot i-am pomenit… Cum vedeţi scandalurile cu divorţuri: Iri versus Monica, Pepe făcut praf de  Oana?

Bobo: Peste tot… Chiar şi fără să deschid televizorul.
Bobi: Eu cred că divorţul lui Pepe este profitabil.

Nu crezi că este o invenţie acest divorţ, că este fabricat? Te întreb asta pentru că există voci care susţin chestia asta…

Bobi: Cred că divorţul lor este adevărat, din păcate… Zic din păcate, pentru că n-ai cum să te bucuri atunci când o familie se destramă.
Bobo: La mine e „din păcate“, pentru că e enervant.
Bobi: Era un cuplu total tembel, în ghilimele, dar păreau a se potrivi.

Cum ar fi fost dacă erau în divorţ cu scandal Iri cu Oana?

Bobi: Probabil la fel… La scandalul lui Iri mă enervează foarte mult faptul că Monica nu face nicio declaraţie în presă, că nu se apără cu nimic. Probabil e şi din cauză că Monica, de fiecare dată când deschide gura, scoate numai porumbei. Ultima ei replică, ce mi-a rămas pe retină, a fost aia cu: „Haideţi să terminăm cu răutăţismele“.
Bobo: Pentru că Monica nu vorbeşte, Irinel capătă un capital de imagine foarte bun şi lumea ajunge să-i dea dreptate numai lui, ceea ce nu e corect.
Bobi: Eu nu am o părere foarte proastă despre Iri, se vede că are şi cei şapte ani de acasă, doar că îi plac fetele, aşa, mult mai tinere. E o perversiune, o slăbiciune vinovată.
Bobo: Stai să ajungi la vârsta lui…

Făcând o analogie cu homosexualii, dar fără a-i include, credeţi că cocalar, piţipoancă, meltean, bădăran te naşti sau devi?

Bobi: Spre deosebire de homosexuali, care aşa se nasc, la celelalte cred că devi.
Bobo: Am văzut un documentar… Este vorba despre secreţia de testosteron care se formează în primele luni de sarcină. Se poate secreta mai mult sau mai puţin. Aşa cum s-a întâmplat şi la bărbaţi, care sunt heterosexuali convinşi, precum George Cloney sau Orlando Bloom. Nu-i poţi pune la aceeaşi categorie de bărbăţie, nu?

Corect. Acum este foarte în trend, ca să zic aşa, să compui versuri în limba engleză. Toată lumea cântă în engleză, voi nu v-aţi gândit să faceţi o piesă în engleză?

Bobi (râde): Ba da, dar ne-am gândit că iese Eminem…
Bobo: Am vrut să facem Sandu în engleză şi ne ieşea numai „Hi, my name is…“
Bobi: Şi în loc de Sandu, ne gândeam să-i spunem Stan…
Bobo: Sau Stanley, ca să nu bată la ochi.

Voi aţi fost trupa care a introdus în vocabularul a sute de mii de români cuvântul „faiton“. Cum stă treaba cu faitonul?

Bobi: Faitonul reprezintă, după părerea noastră, un pas spre denaturarea spiritului rural, pentru că s-au gândit nişte ţărani să pună roţi de Dacie la căruţă. Şi aşa a apărut faitonul – căruţa cu tehnologie. Adică a dispărut carul bunicului.
Bobo: Eu mă mir cum de nu apar căruţele motorizate.

Când iese următorul album?

Bobo: Anul acesta, undeva prin aprilie…
Bobi: Păi acum e aprilie.
Bobo: E aprilie? Da, deja?

TE-AR PUTEA INTERESA:

Login

Lost your password?