ACASA » INTERVIURI » INTERVIU cu actorii Paula Chirila si George Constantinescu

Şi de data aceasta, piesa de teatru „Un bărbat şi mai multe femei”, care s-a jucat duminică seara la Café d’Art Scena, s-a bucurat de un real succes în rândul spectatorilor. Mare a fost şi satisfacţia actorilor, Paula Chirilă şi George Constantinescu, de altfel prieteni buni şi vechi ai cafenelei, care s-au scăldat în aplauzele repetate ale publicului şi au amânat strângerea recuzitei după reprezentaţie, pentru a oferi nenumărate autografe.

Cardinal Motors

Care sunt sentimentele pe care le-aţi trăit pe scena de la Café d’Art?

George Constantinescu: Şi de această dată, ne-am simţit foarte bine pe scenă, ca de obicei. Piesa aceasta, jucată la Café d’Art are un alt aer. Nefiind o comedie clară, lumea râde când vrea şi aici s-a creat un anumit fel de „Un bărbat şi mai multe femei”.

Paula Chirilă: De fiecare dată când venim aici, suntem pregătiţi, ştim la ce să ne aşteptăm. Totul a început cu o surpriză extrem de plăcută pe care am avut-o în trecut, când am venit direct de la Braşov, unde avusesem spectacol şi eram foarte obosiţi. Am urcat pe scena de la Café d’Art şi am avut bucuria de a primi aplauze, începând de la prima scenă şi până la ultima, ca şi în seara aceasta, de altfel. Atitudinea spectatorilor ne-a încărcat pozitiv şi ne-am dat seama că publicul de aici este foarte, foarte bun şi foarte cald. Am descoperit că este uimitor, senzaţional să joci la Café d’Art. Am sufletul cât o pâine când primim aplauze după fiecare scenă. Aproape că nu îmi vine să cred şi aştept ca un copil nerăbdător să capete dulciurile de sub pomul de Crăciun, să primesc aplauzele spectatorilor. Publicul de la Café d’Art este, pentru mine, bomboana de sub pomul de Crăciun.

De ce credeţi că publicul de aici este unul special?

G.C.: Venim de foarte mult timp la Café d’Art cu spectacole şi, în timp, am simţit cum oamenii, încet, încet, au început să prindă drag de teatrul independent. Au început să vină la spectacole de teatru pentru că le place, nu pentru că „dă bine”. Am observat că oamenii vin cu sufletul deschis, se bucură de fiecare scenă şi îşi doresc cu adevărat să vadă spectacolul, iar asta îi face cu adevărat speciali.

P.C.: Datorită acestui public minunat, am început să fac pe scena de la Café d’Art mici experimente, ceea ce nu îmi permit să fac, poate, în Bucureşti sau unde joc pentru prima oară. Ne aflăm deja aici pentru a cincea oară, cred, în mijlocul unui public plin de dragoste, care ne primeşte foarte bine şi ne oferă o energie aparte. Acest lucru îmi permite o anumită lejeritate, îmi permite să fac experimente, în sensul de a avea o serie de reacţii pe anumite personaje, mimici diferite, un altfel de joc, mult mai fin, pe care publicul de la Café d’Art îl prinde. Am făcut în această seară câteva mici astfel de experimente pe unele personaje şi am vrut să văd dacă spectatorii observă modificările. M-am bucurat să constat că publicul a prins acele momente, semn că este extrem de atent şi inteligent la umorul fin, la schimbări de atitudine, chiar şi de gând. Publicul a înţeles gândul pe care îl transmiteam în momentul respectiv, printr-o privire, grimasă sau atitudine.

Care sunt avantajele pe care credeţi că le oferă, din punct de vedere al actului artistic, Cafe d’Art Scena?

G.C.: Café d’Art aduce, din punct de vedere al amplasării scenei, avantaje şi dificultăţi actorului. O scenă interioară publicului creează  intimitate în ceea ce priveşte reacţia acestuia. Pe de altă parte, însă, această perspectivă 3D îl împinge pe actor să joace puţin altfel, pentru ca niciun spectator să nu fie văduvit de detaliile spectacolului.

P.C.: Acest lucru îi impune actorului care îşi iubeşte publicul şi piesa în care joacă, să adapteze spectacolul şi să îşi adapteze jocul la situaţia dată. Trebuie să fie mult mai atent cu partenerul de joc, în relaţia cu publicul, iar acest lucru duce, într-un final, la o perfecţionare a jocului, la dobândirea unor mici tehnici pe care, odată ce le depinzi, îţi fac munca mai uşoară. A juca în mijlocul publicului este pentru mine o provocare, pentru că mă ţine în priză, nu mă lasă să mă relaxez şi sunt arc pe scenă. Acest lucru face ca spectacolul să fie mereu proaspăt, ca şi când l-aş juca pentru prima dată.

Cum vedeţi Café d’Art Scena în raport cu alte locaţii de acest gen din ţară, unde aţi mai jucat?

G.C.: Ceea ce mă bucură în legătură cu Café d’Art este că după doi ani în care am avut stagiuni permanente aici au început să vină şi alte trupe din Bucureşti şi iată că se văd rezultatele muncii îndelungate şi serioase duse pentru a construi această locaţie şi a-i crea o identitate. Café d’Art este o parte din sufletul meu şi de aceea am mereu în vedere ce se întâmplă aici. Mă bucur că au venit producţii foarte bune din Bucureşti, recent, Chris Simion, „Dragostea durează 3 ani”, un spectacol care face istorie în teatrul independent. Acum lumea ştie că la Café d’Art e teatru independent şi s-a creat un public pentru acest fenomen. La ora actuală, are marea şansă de a fi în lumina reflectoarelor şi este cea mai bună locaţie din Constanţa pentru spectacole independente. Simţim că este şi meritul nostru că, după doi ani de muncă intensă pe această scenă, se văd rezultatele.

P.C.: Îmi place foarte mult acest spaţiu pentru că are o eleganţă aparte, are un aer distins, prin decoraţiuni, prin atmosferă, păstrează elemente clasice din teatru şi a impus, de-a lungul timpului, o anumită ţinută. A educat publicul într-o direcţie clară, să aibă anumite aşteptări şi un comportament adecvat. Practic, odată cu Café d’Art Scena, putem vorbi despre un fenomen teatral independent în Constanţa. Mă bucur foarte mult că am avut şansa de a cunoaşte publicul de aici în forma lui cea mai bună; acest lucru mă face să mă întorc de fiecare dată aici cu mare bucurie şi să plec cu o şi mai mare satisfacţie.

Se vede că investiţi foarte multă muncă în piesa de teatru „Un bărbat şi mai multe femei”. Cât sentiment, câtă trăire se adaugă acestei investiţii?

G.C.: Avem un etalon în ceea ce priveşte această piesă, pentru că ea se bucură şi de o altă montare, de mare succes, care are deja 30 de ani, avându-i în distribuţie pe Magda Catone şi Claudiu Bleonţ. Am avut mare încredere în text şi în noi şi ne-am apucat de treabă alături de prietenul nostru, regizorul Bogdan Husanu. Ne bucurăm că am reuşit să răzbim în faţa unei montări legendare şi să primim cele mai cade reacţii ale publicului în întreaga ţară, pentru că am participat cu acest proiect la foarte multe festivaluri  şi l-am jucat în nenumărate locaţii.

P.C.: Eu iubesc foarte mult acest proiect pentru că îmi dă posibilitatea să creez personajele aşa cum îmi doresc. Piesa este foarte ofertantă din acest punct de vedere pentru mine, deoarece sunt opt personaje feminine. Acest proiect a fost ca un cadou şi am lucrat foarte frumos cu Bogdan Husanu, care ne-a spus că vrea să ne pună pe noi, actorii, în lumină şi a pus accentul pe actorie. Acest lucru mi-a dat curajul de a încerca, de a experimenta tot felul de personaje. Este o experienţă cu totul diferită pe scenă, în mijlocul publicului, pe care nu îl poţi minţi sub nicio formă. Eşti acolo tu, trebuie să fii adevărat, credibil. În plus, proiectul îmi este foarte drag pentru că am început repetiţiile când fetiţa mea avea o lună, iar în curând, ea împlineşte doi ani. Este, practic, al doilea copil al meu!

Interviu realizat de Cristina LAZĂR

TE-AR PUTEA INTERESA:

Login

Lost your password?