ACASA » BLOG » EDITORIAL: Lecţiile la zi

Hărmălaia din clasă se opreşte de îndată ce uşa se deschide, iar profesoara, Uniunea Europeană, păşeşte apăsat spre catedră, cu privirea înainte, ţindându-şi catalogul strâns la subraţ. Îşi ridică ochelarii pe nas cu vârful degetului arătător şi pune catalogul pe mijlocul catedrei. Aruncă o scurtă privire la elevele din clasă, apoi se aşează pe scaun în timp ce mişcările-i sunt urmărite cu atenţie şi într-o linişte desăvârşită.

Cardinal Motors

Deschide catalogul şi, răsfoind lent, pare să citească cu interes detaliile din pagini. Ţine fruntea aplecată şi lasă impresia că imensul coc din vârful capului este suficient de greu încât, în orice moment de neatenţie, ar putea să-i tragă fruntea în jos, lipind-o de catedră.

-Este toată lumea aici sau trebuie să fac prezenţa? întreabă fără a-şi ridica privirea rătăcită printre pagini.

Fiecare se uită la fiecare, iar o voce din clasă confirmă:

-Nu lipseşte nimeni!

Profesoara închide catalogul, îşi ridică ochelarii ce alunecaseră pe vârful nasului, apoi îşi priveşte elevele.

-Ce aţi avut de pregătit pentru astăzi? întreabă profesoara privind înspre prima bancă de la mijloc, în care stau Marea Britanie şi Franţa.

Cele două se uită una la cealaltă, neştiind care să răspundă. Se înţeleg din priviri, iar Franţa se ridică în picioare.

-Proiectul privind reducerea factorilor poluanţi din mediile urbane şi planul de ecologizare, răspunde eleva.
-Bun. Haideţi să vedem fiecare ce şi cum a pregătit, spune profesoara.

În timp ce elevele din primele bănci şi profesoara încep discuţia despre puncte importante ale proiectului, în ultima bancă de la perete, Bulgaria îi şopteşte la ureche colegei sale, România.

-Auzi, fată. Nu vrei tu şi în vara asta să vii în vacanţă pe la mine? Îţi iei şi păpuşile alea faine ale tale să ne jucăm…
-S-o crezi tu… Anu’ trecut mi-au dispărut două păpuşi scumpe. Cineva mi le-a furat. Nu mai vin neam pe la tine.
-Da? Atunci să stai la Mă-ta Mare să te bronzezi şi să-i mănânci porumbul fiert. Sau mai bine să te duci la proasta aia de Turcia. Ai uitat când venea cu gaşca pe la tine şi îţi ardea tot neamu’…

Atenţia profesoarei este inevitabil atrasă de şuşotelile din ultima bancă.

-Auzi, fată, ştii ce… Până la urmă cine a fost mai tare? Ai tăi ce au făcut? I-au mituit cu castraveţi muraţi…

-ALO! Ce se petrece acolo? intervine profa, întrerupând discuţia aprinsă a celor două fete. În clasă se face linişte totală. Să înţeleg că voi două sunteţi cu proiectul la zi şi că aveţi ce prezenta, nu-i aşa? continuă ea pe un ton ridicat.

România şi Bulgaria ţin ochii în pământ fără a scoate un sunet.

-România! strigă profa. În picioare, acum!

Fata se ridică lent, fără a-şi muta privirea din parchetul sălii de clasă. Profesoara priveşte oarecum dezgustată coafura dezordonată, machiajul strident şi ţinuta vulgară cu decolteu adânc şi fustă scurtă a elevei.

-Ai terminat proiectul despre care noi discutam adineauri şi care este chiar o prioritate în acest moment?
-Păi…
-Niciun “păi”! L-ai pus la punct, da sau nu!? se răsteşte profesoara.
-Nu pe tot, răspunde România cu jumătate de glas.
-Nu pe tot… Ai rezolvat problema cu taxa auto pe poluare? Ca să nu mai zic şi de altele…
-Încă nu…
-Normal că nu!

În clasă e o linişte atât de apăsătoare, încât simplul bâzâit al unei muşte ar putea să pară ca un strigăt într-o peşteră.

-Dar pot să ştiu şi eu de ce? insistă profesoara. De ce niciodată nu eşti la zi cu lecţiile?
-Păi să vedeţi, că am avut o mare problemă în ultima perioadă, răspunde România.
-Ce problemă?
-Am luat ţigani de la Franţa, doamna profesoară. Mi-a umplut capul şi a trebuit să stau zile întregi în casă, să mă spăl cu gaz…, explică eleva.

În clasă se face zarvă.

-Linişte! strigă profesoara în timp ce bate cu palma în catedră.
-Minte, doamna profesoară! strigă Franţa din prima bancă. Eu am luat ţigani de la ea şi, cu chiu cu vai, am reuşit să scap de ei.
-Da, da… De ce nu spui că ai dat ţigani aproape la toată clasa şi acuma dai vina pe mine! replică răstit România. Italia, Spania, de ce nu recunoaşteţi, fată, că aţi luat ţigani de la asta?
-Dacă nu încetaţi vă dau pe toate afară! întrerupe profesoara gâlceava dintre eleve. Unde vă credeţi aici, acasă la Grecia!?

Fetele se conformează şi în clasă se instalează din nou liniştea.

-România şi Bulgaria, li se adresează profesoara pe un ton calm. Eu tot nu prea înţeleg cum de am acceptat să vă înscriu şi pe voi în şcoala asta, dar aşa cum am făcut-o la fel de bine pot să vă şi exmatriculez. Păi aia nu, aia nu, certuri, probleme, la ore nu sunteţi atente, note proaste. Bag seamă că nu prea vă place. România, tu să vii mâine cu tata la şcoală, ai înţeles?
-Tata este deja la şcoală, doamna profesoară. Aşteaptă ca după ore să discute cu dmuneavoastră.
-Perfect. Am să mă duc chiar acum să vorbesc cu dumnealui, spune profesoara. Vă rog ca până mă întorc să fie linişte şi să recapitulaţi proiectul despre care am vorbit. Deci, în linişte, da?

Spunând acestea, profesoara Uniunea Europeană ia catalogul la subraţ şi, cu paşi grăbiţi, părăseşte sala trândind uşa în urma ei. În clasă e linişte, privirile fiind aţintite către uşă. Totul durează preţ de câteva secunde, pentru că hărmălaia reîncepe de îndată ce toată lumea realizează că profa este destul de departe pentru a mai auzi gălăgia.

-Aşa, fată, ai luat ţigani de la mine? Tu!? se răsteşte Franţa la România.
-Mai taci dracu’ din gură, păroaso ce eşti! La cât păr ai pe tine, normal că te-ai umplut de ţigani, răspunde România.
-Băi, sărăcie ce eşti, eşti plină de ţigani de când te ştiu… Tu ai dat la toată lumea.
-Sărăcie, eu? Îşi vinde unchi-miu oile, o cumpără pe fotomodelul ăla de mă-ta şi i-o trage în timp ce îl bate la table pe năsosu’ de tac-tu!

În tot acest timp, în faţa cancelariei, profesoara discută cu tatăl României despre problemele serioase pe care eleva le are în clasă şi despre rezultatele extrem de slabe la învăţătură.

-Nu mai pot tolera aşa ceva, vă rog să mă credeţi, spune Uniunea Europeană. În ritmul acesta, exmatricularea este inevitabilă. Nu o mai pot susţine, pentru că celelalte eleve văd, observă şi se duc şi spun acasă tot ce se întâmplă.
-Doamnă, dar ea este un copil bun şi vrea să înveţe, explică tatăl României. Dar trece printr-o perioadă mai grea cu pubertatea asta şi hormonii zăpăciţi care nu-i dau pace. O să vedeţi că se va redresa, trebuie să aveţi încredere. Haideţi să vedem cum merg lucrurile şi anul acesta-
-Încă un an? Nu, nu! Nici vorbă, vă rog… Îmi este foarte greu.
-Doamnă, aveţi şefi, ştiu. Nu e uşor. Dar, uitaţi, spune băgând mâna în buzunarul de la piept al sacoului, aveţi aici o mică atenţie din partea mea. Este ca să vă stimuleze încrederea şi să îl convingeţi şi pe domnu’ director că situaţia se va remedia.
-Este ultima dată, să ştiţi! spune ea ferm, dar cu ochii la plicul gros.
-Păi, completează el rânjind, vedeţi că se poate…

TE-AR PUTEA INTERESA:

Login

Lost your password?