ACASA » BLOG » Cin’ te-a pus sa te omori?

Cin’ te-a pus sa te omori?

de Irina RADU

S-a sinucis din dragoste! Şi-a pus capăt zilelor pentru că iubirea nu i-a fost împărtăşită! A lăsat în urmă o familie îndurerată şi zeci de prieteni care nu îşi pot reveni din şoc!

Doar mie îmi vine să vomit? De morţi, numai de bine. Dar viii, nu aceia de-i pomenim la biserică, cei cu picioarele pe pământ şi nu la trei metri sub ţărână, de ce trimit pe lumea ailaltă ori, în cel mai bun caz, la balamuc, pe „vinovaţii fără vină”?

Nu există sinucidere din dragoste. Iubirea este cel mai frumos sentiment pe care îl poate nutri o persoană. Şi-atunci, cum poţi spune că iubeşti pe cineva când nu poţi iubi pe sine?

Nici nu încerc să găsesc motive pentru care unii aleg să-şi pună ştreangul de gât, să bea pesticide şi fel şi fel de maglavaisuri care duc la mierlire sau să se arunce-n cap de pe clădiri sau din balcoane. Din punctul meu de vedere, nu există raţiune în treaba asta. Singura mea explicaţie e că oamenii care aleg să moară au nişte rotiţe ruginite în cutiuţă. Bon! Dar să insinuezi că şi-au făcut singuri seama fiindcă nu le-a fost împărtăşită dragostea, iubita/iubitul le-a cerut o „pauză” ori nu a acceptat să se lege la cap ş.a.m.d., mi se pare echivalentul unei acuze. Iar treaba asta are repercursiuni grave asupra „învinuiţilor”. Întâi sunt etichetaţi: „Mi-ai omorât copilul!”. Apoi, îi ştiu toţi vecinii de pe stradă, zarzavagioaicele, tanti care încasează întreţinerea, angajaţii de la apă şi canal, un oraş întreg, o ţară întreagă că, de, cazurile astea dau bine şi la teveu şi pe internet. Cu cât povestea e mai siropoasă, cu atât suferinţa şi tragedia oamenilor se licitează mai ceva ca un Renoir.

Ştiţi, de cele mai multe ori, victime nu sunt sinucigaşii. Ei s-au petrecut singuri, pentru totdeauna. Oamenii cu care aceştia şi-au împărţit viaţa o lună, un an, zece – ei trebuie să trăiască cu povara unei aşa acuze. Doar dacă pot! De ce? Fiindcă, în unele cazuri, şi ei aleg aceeaşi cale. O astfel de decizie nu ţi-o poate influenţa nimeni. Nu poţi să acuzi pe cineva că l-a împins la moarte pe cel care şi-a tăiat venele ori s-a spânzurat fiindcă a ales să nu continue o relaţie.

Legea firii spune că VIAŢA merge înainte, dar asta depinde numai de voi. Nu se opreşte în loc pentru cei care aleg să plece dintre noi, indiferent cât de dragi ne-ar fi fost.

Nu există sinucidere din dragoste. Iubirea este cel mai frumos sentiment pe care îl poate nutri o persoană. Şi-atunci, cum poţi spune că iubeşti pe cineva când nu poţi iubi pe sine? Persoanele care aleg să se sinucidă au o multitudine de probleme, însă se prind ca o căpuşă de un alt individ căruia îi pot distruge viaţa. Nimeni nu s-a omorât de prea mult bine, asta e clar. Dar nu este normal ca cineva să se sacrifice şi să fie persecutat pentru că partenerul ameninţă la fiecare cearta că-şi pune ştreangul de gât. Şi eu m-aş da la o parte (nu înainte să încerc prin diverse căi să ajut).

Şi-acum, că poate am lămurit treaba asta, ori aţi înjurat destul, fiţi sinceri! La ce v-aţi gândit când aţi citit lead-ul? „Săracu’!”, „ A dracu curvă!” sau orice altă formă de „politeţe”. Sunt sigură. Cu fiecare gând de genul ăsta aţi omorât un om ori i-aţi distrus viaţa. Cântarul în care sunt jurnaliştii de trei lei care apelează la sintagme de genul pentru bani (căci rating-ul înseamnă bani) indică aceeaşi valoare precum cea pe care o aveţi voi, ăştia de arătaţi cu degetul.

Legea firii spune că VIAŢA merge înainte, dar asta depinde numai de voi. Nu se opreşte în loc pentru cei care aleg să plece dintre noi, indiferent cât de dragi ne-ar fi fost. Sună grotesc, dar asta e realitatea. Vom merge la serviciu, vom continua să ducem hainele la spălătorie, să tragem apa la wc, vom iubi şi vom părăsi. Sau, a doua variantă. Ne vom încheia socotelile lumeşti fiindcă lucrurile astea implică şi ele o anumită responsabilitate, iar când dai de greu, totul  pare fără de scăpare. Şi-atunci ce ne rămâne de făcut? Căutăm un copac, un cuţit care taie în carne vie, otravă de şobolani sau ne reabilităm?

E un cerc vicios. Judeci şi arăţi cu degetul, poţi să nimiceşti un ins. Eşti judecat şi arătat cu degetul, simţi că nu mai poţi face nimic. Mâinile pot arăta iubire, pot şterge o lacrimă de pe obrazul cui este în impas, pot alina durerea celor sufeinzi, pot îmbrăţişa pe cineva drag. Tu ce alegi să faci?

TE-AR PUTEA INTERESA:

Irina Radu

Login

Lost your password?