ACASA » BLOG » AUTOVICTIMIZAREA, calea sigura spre esec! Ce-i de facut?

AUTOVICTIMIZAREA, calea sigura spre esec! Ce-i de facut?

de Ramona LEONIDA

Cardinal Motors

Tot aud: “Romania este o tara de de rahat, nu avem autostrazi, spitalele sunt in paragina, profesori prost platiti, multi copii lasati in carca bunicior de parinti care au plecat sa munceasca pe bani mai multi in Europa, nimic nu merge bine etc.” Si tu ce alegi sa faci? E mai bine sau mai confortabil sa ne plangem de mila? Asteptam sa ne rezolve altcineva problemele? E mai bine sa asteptam ajutoare sociale si bani de la Uniunea Europeana pe care sa ii cheltuim dupa bunul nostru plac? De unde atitudinea asta de autovictimizare generala si ideea ca totul ni se cuvine? Chiar nu ne putem descurca fara interventia statului sau a unei forte divine?

Recent am fost la o emisiune in care eram invitata impreuna cu alti doi colegi din organizatia JCI Constanta, pentru a vorbi despre proiectele noastre si un premiu obtinut la conferinta europeana JCI din Turcia. Moderatorul a pus intrebari directe si poate putin agresive legate de activitatea concreta a ONG-ul JCI Constanta in folosul constantenilor, insa pertinente, ce suscita interes pentru fiecare dintre noi in functie de problemele lui. “Ati luat un premiu European, dar ce a facut concret JCI Constanta pentru constanteni?” sau “Ati facut ca traiul de viata in Constata sa fie mai bun?

Eu am alta intrebare catre oricine citeste aceste randuri: Ce faci tu pentru tine ca sa reusesti in viata? Crezi ca faci suficient? Ce crezi ca ai putea sa faci in plus? Permite-ti-mi sa spun direct: fiecare dintre noi poate face multe lucruri pentru a reusi in viata.

Poate unii vor zice: “asta bate campii, nu stie ce inseamna sa ai probleme cu adevarat sau vine rar prin Romania”. Da-ti-mi voie sa va spun ca locuiesc in Romania 24/7, sunt constanteanca si stiu cum e sa treci printr-o copilarie plina de neajunsuri. Parintii mei aveau salarii de mizerie, dar am fost crescuta in curatenie. De multe ori mergeam fara pachet de mancare la scoala (acasa aveam doar ciorba si legume cultivate de mama si de tata) si asta nu m-a impiedicat sa fiu o eleva cu o situatie onorabila la scoala (nu aveam 10 pe linie, dar uneori mai luam si cate un premiu la final de an). Am fost copilul care vedea cum alti copii aveau mai mult decat mine si asta cred ca intr-un fel m-a ambitionat. De retinut ca, asa cum eram eu copil sau in adolescenta, nu prea spuneam in stanga si in dreapata ce rau o duc, desi poate in familie mereu am auzit discursul acela: “Vezi ce greu este sa traiesti, sa ai ce pune pe masa. Atat ne permitem!“. Pe atunci nu constientizam prea multe, dar aveam ambitie!

Astazi am 28 de ani si mi-am inceput propria afacere in urma cu cinci ani. Am terminat o scoala, un liceu si o facultate, insa diploma de licenta nu mi-a folosit prea mult. Am inteles ca in viata trebuie sa fii flexibil si sa te adaptezi la conditiile din jur, la oportunitati mai ales. Am avut oportunitatea sa ma dezvolt pe domeniul organizarii de eveniment.  Asa am devenit foarte activa online, am inceput sa lucrez cu diferiti artisti cunoscuti si foarte cunoscuti. Totul s-a intamplat treptat. Acest site, pe care ai intrat acum, am inceput sa il dezvolt in urma cu patru ani si poate acum trei ani nu stiai de existenta lui, dar acum stii. Am facut voluntariat in doua ONGuri: AIESEC Constanta (2007-2009) si acum sunt presedinte local in JCI Constanta (2010-2015, care a luat anul acesta premiu in Turcia pentru Most Outstanding Local Organization, o premiera pentru JCI Romania). Imi castig singura existenta de cel putin cinci ani si chiar am inceput sa dezvolt o echipa care sa imi sustina business-ul. Am avut multe dificultati, dar nimic nu m-a impiedicat sa merg inainte. Am vrut mereu mai mult de la mine.

Da, este greu sa reusesti! Dar nu este imposibil! E mai bine sa te plangi toata ziua si sa te autovictimizezi, sa astepti sa iti rezolve altcineva problemele? In cazul asta s-ar putea sa astepti mult si bine. Si daca era usor, era toata lumea fericita, eram toti milionari, ori asta e cam imposibil. Pai si ce-i de facut? In primul rand, sa ne uitam cu atentie in jurul nostru! Toti avem la un moment dat niste oportunitati, important este sa le vedem si sa le fructificam. Ce ne opreste sa vedem aceste oportunitati si sa avansam? Cred ca sunt unele comportamente si atitudini umane: lenea, lipsa de incredere in sine, lipsa de sustinere din partea apropiatilor, lipsa banilor, un sistem infect care iti pune bête in roate, lipsa de indrumare, amanarea de tipul “lasa ca ma apuc maine”. De ce sa nu avem o atitudine proactiva, sa vedem ce putem face noi pentru noi si pentru ceilalti, sa ne interesam cum au reusit altii (exista multe modele de urmat, esti la un click distanta, ignora faptul ca tara sau contextul sunt diferite)?

Sa invatam sa ne facem prieteni, pentru ca atunci cand ai prieteni este mai usor sa reusesti in viata. Dale Carnegie spunea: “Iti poti face mai multi prieteni in doua luni daca esti interesat de alti oameni decat iti poti face in doi ani daca incerci sa ii faci pe altii sa fie interesati de tine“. Invata sa daruiesti si vei primi inapoi inzecit. Atentie, a darui inseamna a oferi fara a astepta nimic in schimb. Ia atitudine si fa ceva pentru tine! Nu lasa ca frica de esesc sa te opreasca.

Sunt momente in viata in care un esec nu te costa nimic. Atunci cand nu ai o familie de intretinut este momentul experimentelor. Este momentul in care poti si trebuie sa te concentrezi pe tine, pe evolutia ta. Ba mai mult, sa nu-ti fie teama de esec, pentru ca din el inveti. Este sanatos sa ai nereusite la inceput de drum, vei invata mai usor sa gestionezi esecurile mai mari din viata, pentru ca ele nu dispar de tot. Ce pierzi daca incerci? Cel putin castigi o experienta din care ai ce invata. Si daca iti dai cu adevarat silinta si pui cat mai multe mecanisme in functiune sunt sanse mult mai mari sa reusesti.

“Mda, usor zis” sau “Da, bine. Si cum fac asta?”, ati putea spune. Primul pas este sa incetezi sa te autovictimizezi, sa incepi sa vezi lucrurile bune din viata ta si sa fii recunoscator pentru ele. Incepe un proiect al tau personal: deseneaza ceva, strange niste fonduri sau alimente pentru o famile sarmana, implica-te intr-un ONG (experienta de voluntariat este plina de oportnitati de dezvoltare si creste increderea in sine), fa curat in camera ta (exemplu banal), fa-ti ordine in ganduri, dupa care incepe un alt proiect mai mare si tot asa. Fii sigur ca faci tot ce iti sta in putere sa reusesti si nu te descuraja cand intampini obstacole, cauta solutii, ele exista mereu. Daca am depistat o problema sa o luam ca pe o provocare. Iti urez success!

TE-AR PUTEA INTERESA:

Evenimente Constanta

Login

Lost your password?